Sfârșitul pasivității și provocarea lebedei negre

Într-o lume financiară în care indexarea pasivă a devenit aproape sinonimă cu investiția „sigură”, Mukul Pal aduce o perspectivă provocatoare în cartea sa The End of Passive Investing: The Hidden Story Behind the Active vs Passive Debate. Pornind de la experiențele sale profesionale și de la turneul global de prezentări din 2025, autorul subliniază o întrebare recurentă: cum se comportă modelele investiționale în fața unui șoc major, așa-numita „lebădă neagră”?

Răspunsul, spune Pal, este că indicii precum S&P 500 nu sunt organisme adaptive. Ei funcționează ca mașinării de reguli, dominate de capitalizarea de piață, fără a integra în structură noțiuni de risc sau de șocuri externe. Această aparentă „neutralitate” este, de fapt, o alegere de design, una care creează un ciclu de tip „cei mari devin și mai mari”. În timp ce pasivul pretinde să fie obiectiv, realitatea este că ascunde o biasare structurală, mascată sub iluzia pieței însăși.

Mukul Pal propune o abordare diferită: nu schimbarea coșului, ci schimbarea regulilor după care acesta este ponderat. Prin re-ponderarea probabilistică a acelorași componente, portofoliile pot genera alpha consecvent, fără să fie nevoie să „prevezi” lebedele negre. Astfel, accentul cade pe statistici și distribuții, nu pe narațiuni sau anticipări speculative. „Nu trebuie să numești lebăda pentru a măsura apa”, spune Pal – un aforism care rezumă filosofia sa de investiție.

Mesajul central al cărții și al discursului său este clar: pasivul nu mai poate fi considerat neutru sau infailibil. Dacă vrem să trecem dincolo de conveniențele moștenite din secolul XIX, trebuie să înțelegem că adevărata inovație în investiții nu stă în simpla replicare a indicilor, ci în revizuirea modului în care aceștia sunt construiți și utilizați. „Sfârșitul pasivului” nu înseamnă abandonarea indicilor, ci recunoașterea limitelor lor și modernizarea „instalației” care face ca aceștia să funcționeze.

Pentru investitori și profesioniști din domeniul financiar, aceasta nu este doar o lecție tehnică, ci și o invitație la reflecție: suntem spectatori ai unei arhitecturi vechi sau arhitecți ai unui sistem investițional mai robust și mai transparent?