Cadrul IFRS: aspecte cheie privind implementarea sa

În România, aplicarea standardelor IFRS ca bază a contabilităţii este obligatorie pentru companiile listate pe bursele de valori, companiile multinaționale și instituțiile de credit. Este esențial ca angajații acestor companii să înțeleagă și să aplice aceste standarde în mod corespunzător în activitățile lor de raportare financiară. Află din acest articol aspecte cheie privind implementarea normelor IFRS!

Ce înseamnă IFRS și de ce este important?

IFRS este prescurtarea pentru International Financial Reporting Standards, adică Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Acestea sunt un set de standarde contabile internaționale elaborate și publicate de International Accounting Standards Board (IASB), o organizație independentă cu sediul în Londra, Regatul Unit.

Cadrul IFRS descrie modul în care evenimentele contabile ar trebui raportate în situațiile financiare ale unei întreprinderi.

Rolul IFRS este de a asigura un cadru comun și standardizat pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Acest lucru este esențial într-o lume globalizată, unde companiile operează în mai multe țări și au investitori și stakeholderi internaționali.

De asemenea, IFRS promovează transparența și comparabilitatea informațiilor financiare. Investitorii și alte părți interesate pot evalua mai bine performanța și situația financiară a unei companii, ceea ce contribuie la creșterea încrederii în piețele financiare.

În România, entitățile care sunt obligate să raporteze local sub IFRS sunt instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, societățile de asigurare și reasigurare, societățile de brokeraj, precum si companiile listate la Bursa de Valori București.

Care sunt principiile IFRS

Iată care sunt principiile IFRS:

Corectitudine. Situațiile financiare trebuie să fie corecte și să ofere o imagine fidelă a situației financiare, a performanțelor financiare și a fluxurilor de numerar ale unei entități.

Relevanța. Informațiile furnizate în situațiile financiare trebuie să fie relevante pentru nevoile utilizatorilor și să le permită să facă evaluări și decizii informate.

Fidelitatea la esență. Tranzacțiile și evenimentele trebuie să fie raportate în conformitate cu esența lor economică și nu doar în conformitate cu forma lor legală.

Continuitatea activității. Situațiile financiare trebuie să fie întocmite pornind de la premiza continuării activității entității (în lipsa unei indicații contrare), cu excepția cazului în care intenția sau necesitatea lichidării entității este evidentă. Principiul continuității activității afectează mai multe aspecte ale raportării financiare, inclusiv evaluarea activelor și prezentarea datoriilor. De exemplu, activele nu sunt raportate de obicei la valoarea lor de lichidare (ceea ce ar putea fi cazul dacă o companie nu este o întreprindere în funcțiune), în timp ce datoriile nu sunt prezentate ca scadente imediat (cu excepția cazului în care afacerea își încetează activitatea).

Consistența și comparabilitatea. Principiile, politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul, pentru a asigura comparabilitatea între perioade. Comparabilitatea permite comparații ale situațiilor financiare între diferite companii.

Materialitate. Principiul materialității sugerează că toate faptele relevante și semnificative ar trebui dezvăluite în situațiile financiare. Informațiile trebuie să fie raportate în conformitate cu importanța lor relativă, astfel încât erorile sau omisiunile semnificative să nu fie nejustificat trecute cu vederea. 

Agregare. Agregarea presupune adunarea elementelor cu caracteristici similare. IFRS cere ca o linie minimă de elemente, cum ar fi active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli, să fie prezentate separat în situațiile financiare. Dar articolele care nu sunt materiale individual în cadrul acestor categorii pot fi agregate.

Prudența. Situațiile financiare trebuie să fie întocmite cu prudență, astfel încât să nu fie supraestimat profitul sau subestimat riscul.

Nevoia de claritate și simplitate. Situațiile financiare trebuie să fie prezentate într-un mod clar și concis, pentru a fi ușor de înțeles de către utilizatori.

Baza contabilă de angajamente. Conform acestei metode, tranzacțiile și alte evenimente sunt recunoscute atunci când au loc, nu atunci când numerarul sau echivalentul acestuia este primit sau plătit. Prin urmare, efectele financiare ale tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute și înregistrate în situațiile financiare ale perioadelor la care se referă.

Baza contabilă de angajamente oferă o imagine mai precisă a poziției financiare curente și viitoare a unei companii decât baza contabilă de numerar. Acesta asigură că situațiile financiare reflectă toate cheltuielile asociate cu venitul raportat pentru o perioadă, nu doar cele care au fost plătite.

Acest principiu este deosebit de important în contextul IFRS, deoarece permite investitorilor și altor utilizatori ai situațiilor financiare să compare performanța financiară și poziția la diferite companii care operează în diferite țări.

IFRS16: Modificare de paradigmă majoră a leasingului operațional

Standardele IFRS 16 reglementează modul în care companiile trebuie să raporteze informațiile referitoare la contractele de leasing în situațiile lor financiare.

Scopul cadrului IFRS 16 este de a oferi o imagine mai completă și mai precisă a activelor și datoriilor de leasing ale unei companii, eliminând astfel posibilele lacune și ambiguități din raportarea anterioară. Implementarea IFRS 16 are un impact semnificativ asupra raportării financiare pentru multe companii, necesitând ajustări semnificative în procesele contabile și de raportare.

Principalele puncte ale IFRS 16 includ:

1. Eliminarea distincției între leasingul financiar și operațional

Anterior, companiile aveau de ales între a trata un contract de leasing ca financiar sau operațional. IFRS 16 necesită ca toate contractele de leasing să fie tratate ca fiind financiare pentru locatar (cu excepția celor pe o perioadă mai mică sau egală de 12 luni și celor cu active de valoare mică).

2. Recunoașterea activelor și datoriilor de leasing.

Odată cu aplicarea normelor IFRS 16, locatarul va:

• recunoaște activele de leasing (ca un element rând separat sau împreună cu imobilizări corporale) și datorii de leasing în bilanţ;
• recunoaște amortizarea activelor din leasing și dobânda privind datorii de leasing în contul de profit și pierdere;
• prezenta suma în numerar plătită pentru principal ca parte din datoria de leasing în cadrul finanțării activități și suma plătită pentru dobândă parte din exploatare sau finanțare activități, în situația fluxului de numerar.

În ceea ce privește locatorul, prin aplicarea IFRS 16, acesta continuă să-și clasifice contractele de leasing drept operaționale sau financiare și să contabilizeze cele două tipuri de leasing diferit. Cu toate acestea, IFRS 16 cere ca locatorii să ofere dezvăluiri îmbunătățite cu privire la expunerea la risc, în special la riscul valorii reziduale.

3. Impactul asupra situațiilor financiare

IFRS 16 modifică în mod semnificativ modul în care companiile raportează contractele de leasing în situațiile lor financiare. Acest standard afectează calculul tuturor indicatorilor de perfomanță și îndatorare, inclusiv profitul și fluxurile de numerar.

Cadrul IFRS 9: Impactul asupra instrumentelor financiare

Nomele IFRS 9 au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018 și au înlocuit IAS 39.

Cadrul IFRS 9 introduce o abordare bazată mai mult pe principii pentru determinarea clasificării instrumentelor financiare. Standardul introduce, de asemenea, un model de pierdere așteptată pentru deprecierea activelor financiare și simplifică contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor.

Principalele aspecte ale IFRS 9 includ:

1. Clasificarea și evaluarea instrumentelor financiare

IFRS 9 stabilește criterii clare pentru clasificarea și evaluarea instrumentelor financiare în funcție de modul în care sunt gestionate și de caracteristicile lor contractuale.

Standardul introduce o abordare bazată pe trei categorii principale:

• valoarea justă prin profit și pierdere;
• costul amortizat;
• valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global.

2. Provizioanele pentru pierderi de credit așteptate (Expected Credit Loss – ECL)

IFRS 9 introduce un nou model de provizioane pentru pierderi de credit așteptate (ECL), care înlocuiește vechiul model de provizioane bazate pe pierderile efective. Acesta necesită o evaluare anticipată a riscului de credit asociat cu instrumentele financiare și constituirea de provizioane pentru pierderile așteptate pe întreaga durată de viață a instrumentului financiar.

3. Hedge accounting

IFRS 9 conține îmbunătățiri ale reglementărilor contabile privind gestionarea riscului de piață prin utilizarea instrumentelor de protecție (hedging). Acesta oferă mai multă flexibilitate în aplicarea contabilității de protecție și în recunoașterea rezultatelor.

Pentru o înțelegere profundă a cadrului IFRS, specialiștii AS Financial  Markets au conceput o serie de cursuri deosebit de interesante, cu multe informații utile și studii de caz preluate din practica de specialitate:

1. Cadrul de raportare financiară internațională (IFRS)– care detaliază cerinţele referitoare la normele de implementare a cadrului IFRS cu accent pe două situaţii financiare fundamentale: Bilanțul, Contul de Profit sau Pierdere și Rezultatul global cumulat
2. Implementarea standardelor IFRS (IFRS 1, IFRS 16 și IAS 12) -care detaliază elementele tehnice determinate de implementarea acestor trei standarde cu impact material asupra situațiilor financiare și indicatorilor de analiză economico-financiară.
3. Cadrul IFRS 9: Impactul asupra instrumentelor financiare– care prezintă aspectele fundamentale ale cadrului IFRS 9, având ca punct de plecare evaluarea instrumentelor financiare și alocarea în diferite portofolii.

Pentru detalii și înscrieri, contactează-ne la la numerele de telefon: 0369-404.124 / 0771-261.036 sau scrie-ne pe adresa de email: office@cursuribursa.ro.

Citește și: Inteligență financiară, de Karen Bareman – un ghid util tuturor celor care vor să înțeleagă adevărata semnificație a situațiilor financiare

Surse articol: Financestrategists.com , Ifrs.org , 3vfinance.com

Sursa foto: 123rf.com