Criza economică: cauze, impactul asupra societății și marile crize globale

Crizele financiare reprezintă unele dintre cele mai complexe și devastatoare fenomene ale economiei, testând atât reziliența sistemelor economice, cât și capacitatea societăților de a se adapta la schimbări dramatice. Înțelegerea mecanismelor care stau la baza acestor fenomene economice complexe este esențială nu doar pentru economiști și decidenți politici, ci și pentru companii și indivizi care caută să își protejeze bunăstarea în fața instabilității financiare. Acest articol își propune să exploreze natura crizelor economice, să analizeze factorii care le declanșează și lecțiile învățate după fiecare mare criză economică.

Ce înseamnă o criză economică?

O criză economică reprezintă o perioadă de declin semnificativ al activității economice, caracterizată de scăderea producției, creșterea șomajului, scăderea valorii activelor și instabilitatea piețelor financiare. O criză economică poate avea efecte severe asupra întregii societăți, incluzând reducerea veniturilor populației și a standardului de viață. Companiile se confruntă cu scăderea dramatică a vânzărilor, multe ajungând în pragul falimentului. Accesul la credite devine mai dificil, iar prețurile unor bunuri esențiale pot crește considerabil. Investițiile scad dramatic, ceea ce afectează dezvoltarea economică pe termen lung.

Cauzele unui astfel de declin pot fi diverse și complexe și este crucial să înțelegem că fiecare criză economică este unică, cu propriile sale caracteristici și provocări specifice.

Când și cum apare o criză economică: de la speculații la politici monetare

Istoria ne arată că o criză economică este inevitabilă și recurentă și, deși fiecare are propria sa amprentă și lecții distincte, natura fundamentală a unei crize rămâne surprinzător de constantă: un amestec toxic de speculație excesivă, îndatorare nesustenabilă și optimism irațional, urmat invariabil de panică și prăbușire.

De obicei, printre factorii declanșatori ai unei crize economice se numără:

Datoriile excesive. Atunci când guvernele, companiile sau persoanele acumulează datorii peste capacitatea lor de a le rambursa, riscul de neplată crește semnificativ. Acest lucru poate duce la pierderea încrederii investitorilor, scăderea creditului disponibil și declanșarea unei crize financiare care poate afecta întreaga economie prin falimente, șomaj crescut și reducerea consumului.

Șocul economic brusc. Un șoc economic brusc reprezintă o schimbare neașteptată și rapidă în economie, care poate perturba semnificativ activitatea economică. Aceste șocuri pot fi declanșate de evenimente precum dezastre naturale, pandemii sau modificări politice majore. Impactul unui astfel de șoc include reducerea bruscă a cererii sau ofertei, creșterea șomajului, scăderea producției și instabilitatea piețelor financiare. Un exemplu recent este pandemia COVID-19, care a cauzat un șoc economic global prin întreruperea lanțurilor de aprovizionare și reducerea activității economice la nivel mondial.

Bulele speculative. Bulele speculative pot fi o cauză a crizei economice, deoarece ele sunt adesea alimentate de „exuberanța irațională” a investitorilor, care, în perioade de creștere economică, tind să devină excesiv de optimiști. Acest comportament determină supraevaluarea activelor, cum ar fi imobilele sau acțiunile, ducând la formarea unor bule financiare. Când aceste bule se sparg, piața suferă corecții severe, declanșând vânzări în panică și prăbușirea prețurilor, ceea ce poate conduce la recesiuni și crize economice.

Prea multă inflație/deflație. Atât inflația, cât și deflatia excesivă pot reprezenta un pericol pentru economie. Inflația excesivă erodează puterea de cumpărare a consumatorilor și crește costurile de operare pentru afaceri, ceea ce poate duce la încetinirea creșterii economice. Băncile centrale tind să reglementeze și să controleze inflația prin creșterea ratelor dobânzilor, insă creșterea ratelor dobânzilor poate afecta piețele financiare, reducând valorile activelor și sporind riscul de faliment pentru companiile și persoanele cu datorii mari. Pe de altă parte, deflația semnificativă scade prețurile, ceea ce poate determina consumatorii și companiile să amâne cheltuielile și investițiile, așteptând prețuri și mai mici. Acest comportament poate reduce cererea, duce la scăderea producției și creșterea șomajului, toate contribuind la o criză economică.

Impactul unei crize economice la nivel global

Piețele financiare sunt interconectate la nivel global printr-o rețea complexă de relații economice, comerciale și financiare. Această interdependență înseamnă că evenimentele economice sau financiare semnificative într-o țară pot avea efecte de propagare asupra altor țări, declanșând potențial o criză globală.

Un exemplu clar este relația dintre piețele financiare și investițiile internaționale. Dacă o țară mare se confruntă cu o recesiune severă sau o criză bancară, investitorii pot retrage fonduri din piețele acesteia, ceea ce poate afecta valorile valutare, piețele de acțiuni și de obligațiuni. Acest comportament poate cauza volatilitate pe piețele financiare din alte țări, în special în economiile emergente care depind de capital străin.

În plus, globalizarea comercială face ca problemele economice dintr-o țară să afecteze lanțurile de aprovizionare și comerțul internațional. De exemplu, o criză economică într-o țară care este un mare exportator poate duce la scăderea cererii pentru bunuri și servicii în alte țări, declanșând scăderi economice și în acele regiuni.

Astfel, datorită acestei interdependențe financiare și comerciale, crizele dintr-o economie majoră pot avea efecte semnificative la nivel global, crescând riscul unei crize economice mondiale.

CURS Interacțiunile dintre piețele financiare – Află cum interacționează piețele financiare între ele și cum identifici oportunitățile de rentabilitate a unei investiții.

Mari crize economice de-a lungul istoriei

Istoria economică mondială a fost marcată de numeroase perioade de turbulență financiară care au remodelat fundamental societățile și au schimbat cursul dezvoltării globale.

Crizele economice până în secolul al 20-lea

Crizele economice au fost o constantă în lume încă din antichitate, afectând imperii, regate și economii globale. Iată o scurtă trecere în revistă a celor mai mari recesiuni/crize economice mondiale care au avut loc până în secolul al 20-lea.

Criza din anul 33 î.Hr. din Imperiul Roman

Prima mare criză economică cunoscută a avut loc în anul 33 î.Hr. în Imperiul Roman, atunci când autoritățile romane au început să aplice o lege veche a lui Iulius Caesar din 49 î.Hr., care impunea cămătarilor să dețină terenuri agricole în Italia.

Încercarea de implementare a legii a dus la o contracție monetară severă: creditorii nu respectaseră legea și nu aveau terenuri agricole, prin urmare au început să-și solicite împrumuturile înainte de termen. Situația s-a agravat când s-a încercat rezolvarea crizei prin obligarea cămătarilor să cumpere mai multe terenuri agricole, deoarece acest lucru a dus la și mai multe vânzări forțate și falimente bancare. Criza a fost în cele din urmă rezolvată prin intervenția împăratului Tiberius, care a înființat o comisie specială ce oferea împrumuturi fără dobândă garantate cu terenuri agricole.

Pentru acest program a fost alocată o sumă de 100 de milioane de sesterți, iar împrumuturile au fost garantate cu teren agricol de două ori mai mare decât suma împrumutului.

Marea inflație din Dinastia Yuan – anii 1350

În secolul al 14-lea, Dinastia Yuan din China s-a confruntat cu o criză economică majoră, marcată de inflație galopantă și prăbușirea monedei de hârtie, cauzată de emiterea excesivă de bancnote fără susținere în metale prețioase. Încrederea publicului în banii fiat ai dinastiei s-a pierdut din cauza calității proaste a monedei emise și a supratipăririi pentru finanțarea armatei. Banii de hârtie au fost înlocuiți cu troc , ioar acest lucru a dus la o destabilizare economică și politică a dinastiei.

Mania lalelelor (1634-1637)

Mania lalelor din Olanda, din secolul al 17-lea, este considerată prima bulă speculativă documentată. Prețurile bulbilor de lalele au crescut exponențial, ajungand la momentul de vârf la prețul de vânzare între 3.000 și 4.200 de guldeni în funcție de greutate, în conditiile în care un meșter priceput la acea vreme câștiga aproximativ 300 de guldeni pe an. În 1637 prețul lalelelor s-a prăbușit brusc, lăsând mulți investitori ruinați. Aceasta criza demonstrează pericolele speculației excesive pe piețele financiare.

Great Tobacco Depression (1703)

Marea Depresiune a Tutunului din Virginia a avut loc la începutul secolului al 18-lea, afectând grav economia coloniilor americane, care depindeau aproape exclusiv de exporturile de tutun. La acea vreme, cererea de tutun din SUA era foarte ridicata, prin urmare fermierii au crescut producția de tutun, în special în America de Sud, unde se aflau plantații mari de tutun. Fermierii au folosit forța de muncă ieftină oferită de sclavi ca o modalitate de a reduce costurile de producție și de a realiza un profit ridicat. Cu toate acestea, recolta din tutun a început să scadă drastic din cauza pierderii fertilității solului, deoarece rotația culturilor nu a fost practicată. Prețurile au scăzut brusc, iar majoritatea producatorilor de tutun au ajuns în pragul falimentului.

Crizele economice provocate de South Sea Bubble și Mississippi Company (1720)

South Sea Bubble și Mississippi Company sunt două crize financiare emblematice, cauzate de speculații masive și promisiuni nerealiste de câștiguri de către companiile respective.

Înființată pentru a face comerț cu sclavi în coloniile spaniole din America, compania South Sea a atras investitori prin promisiunea unor dobânzi mari de 6%, însă profiturile reale au fost limitate de restricțiile comerciale spaniole. Cu toate acestea, implicarea regelui George ca guvernator al companiei în 1718 a dus la creșterea artificială a prețului acțiunilor, ajungând să ofere dobânzi de 100%, deși compania nu genera profituri reale și se baza doar pe tranzacționarea propriilor acțiuni. Inevitabil, în septembrie 1720, bula a explodat, ducând la prăbușirea prețului acțiunilor și ruinarea multor investitori, inclusiv a celebrului om de știință Isaac Newton, care a pierdut echivalentul a 40 de milioane de lire sterline în bani actuali.

În 1716-1720, Mississippi Company a provocat una dintre cele mai dramatice crize financiare din Franța. Sub conducerea bancherului scoțian John Law, compania a primit monopol asupra comerțului francez în coloniile americane și dreptul de a emite bancnote, promițând investitorilor profituri uriașe din exploatarea presupuselor bogății ale teritoriului Louisiana. Prețul acțiunilor a crescut spectaculos pe măsură ce tot mai mulți investitori au fost atrași de promisiunile companiei, ajungând să se tranzacționeze la valori de până la 40 de ori mai mari decât cele inițiale. Când a devenit evident că profiturile promise nu se vor materializa și investitorii au început să-și vândă acțiunile în masă, bula speculativă a explodat, ducând la prăbușirea sistemului financiar francez, ruinarea multor investitori și fuga lui John Law din Franța.

Criza creditelor britanice din 1772–1773

Criza creditelor britanice din 1772–1773 a început cu falimentul băncii Ayr Bank din Scoția și s-a propagat rapid în întregul sistem bancar britanic, ducând la o prăbușire în lanț a mai multor instituții financiare.

Criza a fost declanșată de prăbușirea bursei din Amsterdam și retragerea bruscă a creditelor olandeze din piața britanică, ceea ce a forțat multe bănci și case comerciale să-și declare falimentul. Efectele s-au resimțit puternic în coloniile americane, unde mulți comercianți depindeau de creditele britanice pentru finanțarea activităților lor. Criza a dus la o scădere drastică a comerțului colonial și a contribuit la tensiunile crescânde dintre colonii și Marea Britanie, fiind considerată unul dintre factorii care au pregătit terenul pentru Revoluția Americană.

Această criză a demonstrat interdependența piețelor financiare și vulnerabilitatea acestora la șocuri.

Marea Depresiune (1929)

Cea mai mare recesiune din istorie, în ceea ce privește amploarea și dimensiunea este considerată a fi Marea Depresiune, care a avut loc între 1929 și 1933. Redresarea economică completă a avut loc abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproape un deceniu mai târziu.

Această recesiune economică globală a fost cea mai severă și cea mai lungă depresie pe care a experimentat-o ​​lumea occidentală industrializată. A declanșat schimbări majore în teoria și instituțiile economice, precum și în politica macroeconomică. În ciuda faptului că a început în SUA, a dus la scăderi uriașe ale producției, prăbușirea sistemului bancar, deflație acută și șomaj sever în aproape toate țările din întreaga lume ( 25% în SUA și peste 30% în unele țări europene).

Criza a fost agravată de politicile monetare restrictive, protecționismul comercial și lipsa unei intervenții guvernamentale coordonate în primii ani.

Pe de altă parte, standardul de aur care leagă aproape toate țările din întreaga lume într-o rețea care are rate de schimb valutare fixe a contribuit la transmiterea recesiunii americane, afectând astfel alte țări. Recuperarea a fost atinsă în mare parte după abandonarea standardului aur, ceea ce a dus la o expansiune monetară.

Criza financiară globală din 2008: prăbușirea pieței imobiliare

Criza financiară din 2008, cunoscută și ca „Marea Recesiune”, a fost declanșată de prăbușirea pieței creditelor imobiliare subprime din Statele Unite. Băncile acordaseră masiv credite ipotecare riscanțe, care au fost apoi transformate în instrumente financiare complexe și vândute investitorilor globali. Când prețurile caselor au început să scadă și rată neplăților a crescut, aceste instrumente financiare s-au prăbușit, ducând la falimentul băncii Lehman Brothers și provocând un efect de domino în sistemul financiar global. Criza a necesitat intervenții masive ale guvernelor pentru salvarea băncilor („too big to fail”), a dus la pierderi de milioane de locuri de muncă și case, și a provocat cea mai severă recesiune globală de la Marea Depresiune, efectele sale resimțindu-se mult timp după aceea prin măsuri de austeritate și creștere economică lentă.

Criza datoriei suverane din zona euro

Criza Datoriei Suverane din Zona Euro a fost o criză financiară majoră care s-a manifestat între 2009-2012, afectând în special țările din sudul Europei. Aceasta a început când Grecia a dezvăluit că și-a subestimat semnificativ deficitul bugetar, declanșând îngrijorări cu privire la capacitatea sa și a altor țări din zona euro (în special Portugalia, Irlanda, Italia și Spania – cunoscute sub acronimul PIIGS) de a-și plăti datoriile guvernamentale.

Statele afectate s-au confruntat cu creșterea dramatică a costurilor de împrumut și mai multe țări au avut nevoie de pachete de salvare din partea UE și FMI. S-au impus măsuri severe de austeritate, acestea ducând la multe proteste sociale.

Criza a scos la iveală deficiențele structurale ale zonei euro, inclusiv lipsa unei uniuni fiscale pe lângă cea monetară, diferențele mari de competitivitate între statele membre și absența unor mecanisme eficiente de gestionare a crizelor la nivel european.

În concluzie, crizele economice reprezintă evenimente complexe care au modelat și continuă să modeleze dezvoltarea societății umane. Importanța educației economice și a unei înțelegeri profunde a mecanismelor care guvernează economia globală nu poate fi subestimată, deoarece aceasta poate ajuta atât guvernele, cât și indivizii să anticipeze riscurile și să adopte măsuri pentru a preveni sau a minimiza impactul crizelor economice.

Sursa foto: Vecteezy.com

Citește și: Criptoactive pe înțelesul tuturor: tehnologie blockchain, reglementări și oportunități de investiții