Combaterea spălării banilor în asigurări: riscuri, semnale de avertizare, tranzacții suspecte

Datorită fluxurilor mari de fonduri din industria asigurărilor, companiile din acest sector se confruntă cu riscuri de spălare a banilor. Societățile de asigurări pot fi vulnerabile în fața acestor infracțiuni din cauza lipsei implementării unor controale adecvate pentru combaterea spălării banilor. Află care sunt cele mai mari riscuri de spălarea banilor în asigurări, care sunt reglementările în acest domeniu și controalele necesare pentru diminuarea riscurilor!

Metode de spălarea banilor în sectorul asigurărilor

Una dintre cele mai utilizate metode de spălarea banilor în asigurări este folosirea numerarului provenit din activități infracționale pentru cumpărarea unor polițe de asigurare cu o primă singulară foarte mare. O metodă frecventă este ca infractorul să plătească o dată sau de mai multe ori câteva prime mai mari decât cele normal datorate și apoi să ceară ca orice rambursare să fie plătită unei terțe persoane. Această tehnică este utilizată în special în cazul polițelor de asigurare folosite ca instrumente de investiții. Infractorul deține polița ca un produs de investiții, în timp ce spală fonduri prin intermediul contribuțiilor adiționale la poliță sau a rambursărilor.

Alte metode de spălarea banilor în asigurări pot fi:

• Daune false. Transmiterea de către un asigurat a unor daune umflate sau false care, dacă sunt plătite, ar permite asiguratului să recupereze o parte din fonduri sau toate plățile investite inițial.

• Perioadele de cooling-off. Perioada de cooling-off este o scurtă perioadă de timp, de obicei de câteva zile după semnarea contractului de asigurare, în care asiguratul are posibilitatea de a anula polița. Scenariul de spălarea banilor în perioadele de cooling-off este ca persoanele fizice să solicite rambursarea primelor plătite în această perioadă sau plătirea în exces a primelor ( în mod intenționat) pentru a declanșa o rambursare.
• Răscumpărarea polițelor înainte de maturitate (policy surrender). Infractorii pot cere răscumpărarea poliței, astfel încât să poată obține rambursarea banilor pe care i-au depus.
• Plătirea unei prime inițiale mici pentru a evita atragerea atenției autorității de reglementare, apoi plătirea unor prime suplimentare pentru a legitima fonduri ilegale.
• Transferul dreptului de proprietate. O altă metodă de spălarea banilor în asigurări este transferul dreptului de proprietate asupra polițelor de asigurare. Infractorii pot achiziționa polițe de asigurare de viață și pot transfera proprietatea unui terț, care face parte din rețeaua de fraudare și care ulterior retrage banii.
• Împrumuturi pentru polițe. După ce și-au acumulat valoarea poliței cu plata primelor, infractorii pot contracta împrumuturi folosind ca și garanție valoarea în numerar din polița lor de asigurare de viață. Apoi cer răscumpărarea poliței pentru a-și rambursa împrumuturile.

Combaterea spălării banilor în asigurări: Semnale de avertizare pentru posibile fraude

Folosirea unor cantități mari de numerar pentru plata unei prime de asigurare ar trebui considerată suspectă, ca o posibilă încercare de a plasa în sistemul financiar fonduri provenite din infracțiuni.

De asemenea, un potențial semnal de avertizare pentru o posibilă fraudă poate fi faptul că deținătorul poliței este mai interesat de termenii de anulare ai poliței de asigurare decât de beneficiile acesteia.

În plus, folosirea exclusivă a intermediarilor financiari poate fi o problemă deoarece brokerii sau agenții care nu sunt în mod direct sub controlul sau supravegherea companiei care a emis produsul de asigurare pot să nu acorde o atenție corespunzătoare provenienței fondurilor care sunt plasate în polițele lor.

Alte semne care pot fi considerate suspecte sunt schimbarea frecventă a beneficiarilor, folosirea poliței ca pe un bun la purtător sau lichidarea înainte de termen a polițelor de tip investiții, în special atunci când un astfel de comportament excede logica economică.

Reglementări pentru combaterea spălării banilor în asigurări

Există mai multe reglementări împotriva spălării banilor pe care companiile de asigurări trebuie să le respecte. Altfel, vor fi supuse sancțiunilor de către autoritățile de reglementare.

Cerințele AML în asigurări includ:

• Cerințe de cunoașterea clientelei
• Sanctions screening (verificarea clienților pe Lista de Sancțiuni)
• Monitorizarea tranzacțiilor și raportarea activităților suspecte
• Supervizare adecvată (prin implementarea politicilor de combaterea spălării banilor în asigurări, stabilirea unui ofițer de conformitate cu responsabilități AML, etc)

Cunoașterea clientelei (Know your customer)

Toate companiile de asigurări sunt obligate să stabilească proceduri care permit identificarea clienților și evaluarea nivelului de risc asociat cu aceștia. Acest proces implică colectarea de informații personale pentru a verifica identitatea unei persoane. Firmele trebuie să identifice persoanele fizice, entitățile juridice și fundațiile care achiziționează un produs de asigurare și, de asemenea, să verifice dreptul de proprietate al beneficiarului final. Pe măsură ce colectează astfel de informații, companiile de asigurare trebuie să evalueze nivelul de risc asociat fiecărui client.

Sanctions Screening

Sanctions Screening este procesul prin care societățile de asigurări trebuie să verifice dacă un (potențial) client apare pe lista de sancțiuni. Dacă apar, înseamnă că acelor persoane (fizice sau entități) le este interzis să achiziționeze anumite produse de asigurări de viață. Screening-ul trebuie să aibă loc atât la momentul acceptării clienților, cât și pe întreaga durată a relației cu respectivul client.

Monitorizarea tranzacțiilor și raportarea activităților suspecte

Monitorizarea tranzacțiilor este un alt aspect cheie al programului de combaterea spălării banilor în asigurări. Companiile de asigurări trebuie să monitorizeze tranzacțiile legate de polițele permanente de asigurare de viață, contractele de anuitate și orice alt produs de asigurare care acumulează valoare în numerar sau are caracteristici de investiție.

În plus, societățile de asigurări trebuie să raporteze autorităților atunci când detectează o tranzacție suspectă cu privire la produsele de asigurare.

În raportul de tranzacții suspecte se vor preciza toate semnalele de avertizare (red flags) identificate. Acestea pot fi:

• Achiziționarea unui produs de asigurare care nu reflectă nevoile unui client
• Predarea anticipată a unui produs de asigurare;
• Predarea unui produs de asigurare cu rambursarea îndreptată către un terț;
• Lipsa interesului clientului pentru performanța investițională a unui produs de asigurare achiziționat și îngrijorare privind termenii de predare anticipată a acestuia;
• Achiziții folosind metode de plată neobișnuite;
• Reticența clienților de a furniza informații de identificare atunci când achiziționează un produs de asigurare;
• Împrumutarea sumei maxime disponibile din produsul lor de asigurare la scurt timp după cumpărare.

Cunoașterea conceptelor de prevenire și combaterea spălării banilor este esențială. Dacă ești interesat de acest subiect, poți învăța informații utile la cursul organizat de AS Financial Markets . Programul detaliază toate aspectele importante de prevenire și combaterea spălării banilor, inclusiv noutățile legislative, iar accentul se pune pe studii de caz.

Pentru mai multe detalii sau înscrieri, ne puteți contacta la: office@cursuribursa.ro sau la numerele de telefon +40-369.404.124 /+40-771.261.036.

Sursa foto: 123rf.com