Lalelele, mania și tărâmurile informaționale

Povestea lalelelor trebuie cunoscută de orice persoană interesată de investiții. Află din acest articol ce este mania lalelelor și ce legătură există între aceste flori deosebite și baloanele economice speculative!

Mania lalelelor

Secolul al XVII-lea a fost perioada din timpul Epocii de Aur olandeze, când acest popor a constituit o adevărată putere economică și militară. Olandezii controlau mările și aveau monopolul comerțului cu mirodenii. Bula speculativă din prețul unui bulb de lalele, o marfă dorită, a provocat o manie, care a reprezentat un balon economic, totul speculativ, totul nebunie și iraționalitate, tot ceea ce Newton nu ar fi trebuit să facă (El a pierdut bani în bulă).

(Scurt istoric– Începând cu 1635 prețurile lalelelor au crescut incredibil de mult, până în februarie 1637 când totul s-a prăbușit. Prețurile au scăzut brusc, iar cei care au investit în comerțul cu lalele au avut mult de suferit. Fenomenul a fost asemănat cu o adevărată criză economică. Astăzi, termenul „mania lalelelor” este adesea folosit ca o metaforă pentru a se referi la orice balon speculativ mare, atunci când prețurile activelor deviază de la valorile intrinseci).

Dar mania lalelelor nu a fost niciodată văzută ca o extensie a unui sistem informațional haotic, ci societatea a perceput acest eveniment ca un moment psihologic de turmă. Într-adevăr, rareori privim evenimentele istorice ca pe o extensie a tărâmurilor informaționale care operează la nivel biologic, social și de mediu. Informația a fost întotdeauna văzută ca o prismă definitorie de perspectivă care ne ajută să ne concentrăm prin ea, dar niciodată asupra ei.

Virusul de rupere a lalelelor

Lalelele au călătorit din Imperiul Otoman la Viena în Țările de Jos, unde botanistul Carolus Clusius a descoperit în anii 1530 că lalelele nu numai că puteau face față condițiilor mai dure din Țările de Jos, dar prezintau și un fenomen aparte de ”rupere” a culorii , oferind florilor o înfățișare uimitoare, fascinantă.

(Datorită acestui aspect unic la florilor, interesul pentru lalele a crescut foarte mult. Bineînțeles, nu a trecut mult timp până ce au apărut și investitorii care doreau să realizeze speculații financiare, profitând de interesul deosebit pentru aceste flori. Prin urmare, lalelele au început să fie tranzacționate pe prețuri din ce în ce mai mari.)

Mult mai târziu, în 1928, Dorothy Mary Cayley a descoperit că fenomenul de ”rupere” a culorii se datora unui agent patogen -”virusul de rupere a lalelelor”. Caley a observat că prin transferarea mecanică a țesutului infectat de la bulbii ”rupți” la bulbii sănătoși în timpul stării de latență, virusul care a provocat ruperea culorii a fost de asemenea transferat. Cel mai probabil, virusul transmis prin sevă a fost transferat de o insectă. Gradul de rupere era proporțional cu cantitatea de țesut infectat.

Afidele asexuate

Afidele sunt insecte dăunătoare de top care se găsesc în regiunile temperate. Se reproduc și se înmulțesc asexuat.  Ele slăbesc planta prin sugerea acesteia, hrănind virușii în tot acest timp. S-a dovedit în cele din urmă că virusul a fost transferat de afide, care au transmis virusul între bulbii de lalele depozitați. Virușii devin atașați de vârful stiltului din părțile bucale ale insectei, facilitând inocularea altor plante. Virusul nu afectează sămânța care produce un bulb, doar bulbul în sine, frunzele și florile. Momentul răspândirii virusului a fost corelat cu populația de afide și condițiile meteorologice.

Furnici de lapte

Furnicile de lapte au o relație de dragoste cu afidele. Ele protejează afidele de prădători, cum ar fi buburuzele, în timp ce le îngrijesc pentru secrețiile lor de miere. Furnicile „mulg” afidele pentru această substanță lipicioasă mângâindu-le abdomenul și creează astfel o relație de eficiență convenabilă.

De la semințe – la bulbi – la piață

Semințele durează un deceniu pentru a forma un bulb de înflorire și, prin urmare, cultivarea celor mai atrăgătoare soiuri durează ani de zile. În emisfera nordică, lalelele înfloresc  timp de aproximativ o săptămână, în lunile aprilie și mai. În timpul fazei de repaus a plantei din iunie până în septembrie, bulbii ar putea fi smulși pentru comerț. Acesta a fost momentul în care piața nereglementată a prosperat, condusă de funcționarea timpurie a finanțelor moderne.

Puricii și Ciuma

Alături de navele profitatoare, conducând boom-ul economic, au venit și șobolanii, care au adus cu ei puricii, care au răspândit boala. Ciuma (transmisă de la animale la oameni) a ucis 60% dintre europeni în secolul al XIV-lea. Ciuma bubonică a ucis o cincime din populația din Amsterdam în perioada în care mania lalelelor atingea apogeul. Boala a indus un puternic sentiment de frică și ținea oamenii în interior.

Fapte: ce este ficțiune și ce este adevărat?

Cu cât ne întoarcem în timp mai mult, cu atât este mai greu să separăm faptele de ficțiune sau să avem orice control asupra momentului în care ficțiunea se transformă într-un fapt real. Uneori, ciuma a fost văzută ca o inducere a unor speculații riscante, deoarece oamenii au obținut mai mulți bani de la rudele moarte. Alteori, se știe că în acea perioadă nu exista niciun interes pentru flori și teama de boală ținea oamenii în interior. Ce este sigur este că, la 3 februarie 1636, un bulb nu s-a vândut la o licitație în orașul olandez Haarlem, iar acest eșec de a vinde a făcut ca prețurile să scadă brusc.

Au fost multe alte povești (despre mania lalelelor) care au ajuns să fie contestate. De exemplu, a fost povestea unui marinar care a fost închis pentru că a confundat o lalea cu o ceapă (și a mâncat-o). Apoi a fost povestea unui bulb denumit Semper Augustus, remarcabil pentru petalele sale albe și roșii asemănătoare flăcării, care s-a vândut cu mai mult decât costul unui conac. Cu atâtea povești în jur, autorii au pus la îndoială dimensiunea falimentului și prejudiciul economic real provocat de mania lalelelor.

Probabilitate, trifoi și amulete norocoase

Povestea Lalelei este de fapt o poveste a probabilității care poate fi înțeleasă de trifoiul cu patru foi, o variație rară a trifoiului comun cu trei foi, considerată ca un semn de noroc (1640). Studiile efectuate pe aproximativ 7 milioane de trifoi au constatat că frecvența unui trifoi cu patru foi este de aproximativ 5000 la 1. Frecvența unui trifoi cu cinci frunze este de 24.400 la 1, iar a unui trifoi cu șase frunze este de 312.500 la 1. Această probabilitate nu i-a descurajat pe colecționari. Cele mai multe frunze găsite vreodată pe o singură tulpină de trifoi sunt 56 în 2009.

Raritatea relativă este din nou legată de o genă recesivă care apare la o frecvență joasă. Celelalte trăsături ale frunzei, semnul roșu și nervura mediană roșie, un model în formă de oase de pește care se întinde pe centrul fiecărei folii într-o culoare roșie îndrăzneață, rezolvă o întrebare veche de un secol, dacă aceste trăsături ale frunzei au fost controlate de o genă sau două gene separate.

Trifoiul alb are multe gene care afectează culoarea și forma frunzelor. Aceste trăsături pot fi destul de atractive, mai ales dacă sunt combinate cu altele, și pot transforma trifoiul într-o plantă ornamentală pentru utilizare în paturi de flori. Cultul trifoiului a făcut ca unele ferme din SUA să se specializeze în producerea de trifoi cu patru foi modificați genetic (10.000 pe zi) pentru a fi ambalați ca „amulete norocoase”.

Tărâmurile Informaționale

Raritatea se bazează pe un sistem informatic complex. Complexitatea poate fi frumoasă ca o lalea sau un trifoi. Frumusețea are o utilitate, iar uneori are nectar (hrană pentru furnici). Această valoare (uneori economică) atrage comunități de agenți (umani sau alte specii), care duc la agricultură, producție, povestire și eventual la o epuizare pe măsură ce valoarea scade. Există și alți factori sau agenți străini (cum ar fi puricii) care perturbă sistemul și îl doboară.

Informația rulează în multe domenii, de la subatomic la cognitiv. Fiecare tărâm interpretează informațiile cu propriile instrumente și metrici. Deși la nivel agregat, informațiile sunt total imprevizibile, aleatorii și haotice, fiecare tărâm percepe o cauzalitate diferită, trăind într-o lume simulată, că ceea ce vede este realitatea. Elanul durează un anumit timp, înainte ca realitatea să se transforme într-o altă lume.

Sistemele economice sunt interconectate cu sisteme biologice, cognitive, cuantice și multe alte sisteme. Complexul de informații nu este fragmentat în aceste sisteme. Acesta este motivul pentru care înțelegerea unui strat de informații pentru caracteristicile sau conținutul său este ca un instantaneu colorat dintr-un caleidoscop, care durează doar până în momentul în care este vizualizat, deoarece continuă să evolueze, să se transforme și, uneori, să se schimbe dramatic.

Epoca conceptuală, epoca de dincolo de era informațională schimbă această percepție arhaică, deoarece se concentrează pe înțelegerea prismei, mai degrabă decât pe a vedea prin ea, oferind societății un nou mod de a privi natura și complexitatea și de a nu se pierde într-un țara minunilor.

Bibliografie:

• Tulip Mania, Wikipedia
• Tulip Breaking Virus, Wikipedia
• Controlling Aphids and ants, Gardening Knowhow, 2022
• The real story of the Dutch Tulip Bubble is even more fascinating than the myth, Barrons, 2019
• Bubonic Plague, Cleveland Clinic, 2021
• Four leaf clover, Wikipedia
• Tulip mania and the economic bubbles, The University of Melbourne, 2017
• There never was real Tulip Fever, Smithsonian Magazine, 2017 

Acest articol a fost scris de Mukul Pal, fondatorul companiei AlphaBlock și lector AS Financial Markets. Poți citi originalul în engleză, pe pagina de LinkedIn a lectorului.

Mukul Pal susține cursul Machine Investing, un program deosebit de interesant care educă investitorul despre utilitatea informațiilor financiare în construirea unui portofoliu inteligent de investiții. Consultă oferta educațională AS Financial Markets pentru a vedea când este programată următoarea sesiune de curs.

Iar dacă ești interesat de investiții, citește și: În ce să investești în 2022

Sursa foto: commons.wikimedia.org