Spălarea banilor – de la Al Capone la Watergate

Deși fenomenul de ascundere a fondurilor provenite din activități ilegale este vechi, termenul de ”spălarea banilor” a fost cu adevărat folosit în secolul al XX-lea. Află de ce este acest termen asociat cu celebrul mafiot Al Capone, dar și alte informații utile despre spălarea banilor!     

Ce înseamnă mai exact ”spălarea banilor”?

În termeni simpli, noțiunea de ”spălarea banilor” descrie activitatea de disimulare sau deghizare a identității veniturilor obținute ilegal. Această activitate are scopul de a face ca veniturile obținute ilegal să pară că provin din surse legitime.

Cum a apărut expresia de ”spălarea banilor”?

În ceea ce privește istoricul termenului de ”spălarea banilor”, acesta este strâns legat de crima organizată și de celebrul gangster Al Capone.

La începutul anilor 1920, în SUA, infracțiunile de crimă organizată erau la ordinea zilei. În Era Prohibiției și în plină criză economică, bandele mafiote câștigau sume uriașe de bani din contrabanda cu alcool, jocuri de noroc, trafic de arme și alte activități subterane.

Pentru a camufla proveniența ilicită a fondurilor, Al Capone a deschis în Chicago nenumărate afaceri cu spălătorii de rufe. Aceste spălătorii foloseau doar numerar, ceea ce le-a permis pricepuților contabili ai mafioților să creeze aparenţa că toate veniturile înscrise în contabilitate aveau origine legală. De-a lungul timpului, aceste afaceri au devenit mai profitabile decât se putea justifica. În cele din urmă, Al Capone a fost condamnat pentru evaziune fiscală și și-a petrecut o mare parte din viață prin închisori.   

Deși termenul de spălarea banilor este legat de Al Capone, un alt gangster, contemporan cu Capone este considerat a fi ”părintele spălării banilor”. Este vorba de Meyer Lansky, un mafiot de temut, care a fondat împreună cu Lucky Luciano și Bugsy Siegel „Sindicatul Național al Crimei” din SUA.

Hotărât să evite soarta lui Capone, Meyer Lansky este primul care a folosit sistemul bancar pentru a-și ascunde rezervele de numerar tot mai mari. El a dezvoltat prima tehnică de spălarea banilor, plasând banii ilegali în bănci elvețiene și apoi transformându-i în bani legitimi printr-un sistem complex companii fantomă, holdinguri şi conturi pe numele unor companii offshore.

Totuși, termenul de „spălare de bani” a apărut pentru prima oară într-un document public în 1973, când reporterii ziarului ”The Guardian” au început să-l folosească pentru a face referire la scandalul Watergate. În acest scandal a fost implicat fostul preşedinte american Richard Nixon, care a și demisionat din cauza mai multor acuzaţii (inclusiv de spălare de bani). Potrivit The Guardian, Comitetul pentru Realegerea Preşedintelui Richard Nixon a cerut virarea anumitor fonduri în bănci din Mexic, ca mai apoi banii să fie transferați unei companii din Miami.

Când au luat naștere reglementările AML?

Reglementările AML (de prevenirea și combaterea spălării banilor) au luat naștere ca parte a Legii privind înregistrarea valutei și a tranzacțiilor străine (cunoscută mai frecvent sub numele de Legea privind secretul bancar), pe care Congresul SUA a adoptat-o în 1970 pentru a urmări milioanele de dolari spălate prin bănci.

Mai exact, Legea privind secretul bancar a cerut instituțiilor financiare să țină evidența oricăror tranzacții în numerar care depășesc 10.000 USD și să raporteze activități financiare suspecte.

Metode de spălarea banilor

Metodele pe care infractorii le folosesc pentru a-și ascunde proveniența ilegală a  fondurilor sunt nelimitate. De cele mai multe ori, aceste infracțiuni implică un organism financiar, precum o bancă.

Spălarea banilor are loc de obicei în trei etape:

Plasarea inițială – această primă etapă implică plasarea unei sume de bani câștigate din activități criminale într-o rețea sau instituție financiară legitimă.

Stratificarea – este transferul continuu al banilor prin mai multe tranzacții, companii din diverse țări, activități de investiții și altele, pentru a face practic imposibilă urmărirea banilor înapoi la originea lor ilegală.

Integrarea finală – este atunci când banii sunt retrași de infractori și folosiți liber în mod legal, fără a fi nevoie să-i mai ascundă.

Spălarea banilor prin intermediul afacerilor aparent legale

Cel mai simplu mod de a spăla bani este prin intermediul unei afaceri legale, de exemplu, deținerea un restaurant.

Să presupunem că o organizație criminală deține o afacere legitimă – un restaurant. Plasarea implică depunerea banilor obținuți din activități ilegale într-o bancă și declararea lor ca fiind încasări din restaurant. De fapt, restaurantul raportează vânzări zilnice în numerar mult mai mari decât ceea ce încasează în realitate. Banii sunt depuși în contul bancar legitim al restaurantului și apar ca un depozit obișnuit al veniturilor din afacerile restaurantului.

Pentru a scăpa de problemele fiscale – adică pentru a evita să plătească mai multe taxe din cauza veniturilor prea mari declarate – și pentru a disimula și mai mult sursa criminală a fondurilor suplimentare depuse, restaurantul poate investi banii într-o altă afacere legitimă, de exemplu în imobiliare. Fondurile sunt ascunse și mai mult de autorități prin folosirea unor companii sau holdinguri care controlează mai multe întreprinderi comerciale prin care banii spălați pot fi direcționați.

Stratificarea implică trecerea banilor prin mai multe tranzacții, conturi și companii, investirea lor pe piețele financiare și, în cele din urmă, transferarea lor în conturi din paradisuri fiscale offshore în care tranzacțiile bancare sunt supuse mult mai puțin controlului și reglementărilor.

Integrarea este faza finală a spălării banilor, în care banii sunt plasați în afaceri legitime sau investiții personale. Pot fi folosiți pentru a cumpăra bunuri de lux precum bijuterii sau automobile sau pentru a crea o altă entitate comercială prin care viitoarele sume de numerar ilegale vor fi spălate.

În această etapă, banii au fost suficient de ”spălați”, încât infractorii să-i poată folosi în mod liber, fără a recurge la vreo tactică criminală. Banii sunt de obicei fie investiți în mod legitim, fie schimbați cu active scumpe, cum ar fi diverse proprietăți.

Spălarea banilor prin investiții

Piețele financiare sunt des folosite pentru transformarea banilor „murdari” în bani „curați”. Una dintre cele mai utilizate scheme de spălarea banilor este folosirea unui investitor străin pentru a introduce numerar obținut ilegal în sistemul financiar legitim.

De exemplu, dacă o organizație criminală are 1 mil. USD  în numerar pe care trebuie să-l spele, contactează un investitor dintr-o țară străină și face o înțelegere cu el. Infractorii dau investitorului lor banii în numerar. După ce și-a încasat comisionul, investitorul străin investește restul banilor într-o afacere națională legitimă deținută de organizația criminală, care este adesea o companie-fantomă. Din momentul în care banii au fost depuși la compania-fantomă, infractorii îi pot accesa investind sau împrumutând banii unei alte afaceri pe care o dețin.

Compania respectivă  – după ce a transferat banii înapoi infractorilor – nu mai plătește împrumutul, creând o pierdere pentru compania-fantomă care poate fi folosită pentru a reduce taxele datorate. Societatea își declară falimentul sau încetează activitatea.

Infractorii au acum banii lor, primiți de la o sursă aparent „curată” (investitorul străin) iar cele două companii care obișnuiau să spele banii nu mai există. Toate acestea fac foarte dificil pentru autorități să descopere sursa inițială, și anume activitățile ilegale ale organizației criminale.

Cum pot fi prevenite și combătute activitățile de spălarea banilor?

Activitățile de spălarea banilor au devenit o problemă globală extrem de mare, iar autoritățile fac eforturi enorme pentru a le combate.

Grupul de acțiune financiară privind spălarea banilor (FATF) a fost creat ca o inițiativă a G-7 pentru a dezvolta standarde financiare mai eficiente și o legislație împotriva spălării banilor. Deoarece spălarea banilor este o parte cheie a organizațiilor teroriste care sunt de obicei finanțate prin întreprinderi ilegale, FATF se implică, de asemenea, în lupta pentru oprirea fluxurilor ilegale de numerar către teroriști și grupări teroriste.

Pentru analizarea mai multor studii de caz și pentru a afla cum pot fi prevenite și combătute activitățile de spălarea banilor, înscrie-te la cursul ”Prevenirea și combaterea spălării banilor, finanțării terorismului și sancțiuni internaționale”. 

Acest program de pregătire profesională este cel mai complet de pe piață, conținând atât informații teoretice, cât și cele mai recente noutăți legislative din domeniu. Cursul este structurat în 4 Webinarii ONLINE Live, a câte 2 ore fiecare.

Pentru detalii și înscrieri, ne poți contacta la office@cursuribursa  sau la numărul de telefon: +40-771.261.036.

Sursa foto: imgbin.com

Citește și: 9 mari scandaluri de spălarea banilor în care au fost implicate bănci renumite